Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

PCR iese din umbră.

Partidul Alianţa Socialistă informează că va organiza pe 3 iulie un congres extraordinar pentru a-şi schimba numele în Partidul Comunist Român, socialiştii considerând că este timpul ca în fruntea României "să ajungă oamenii cinstiţi, devotaţi ideilor nobile de propăşire materială şi spirituală" de aici

Nu prea îmi place să scriu despre politică, deoarece consider politica românească o imensă hazna în care se scaldă tot felul de specimene nevertrebrate. Dar știrea aceasta mi-a atras atenția. Și nu știu de ce, dar îmi dă fiori. Pentru că, lumea uită prea repede prin ce a trecut și ce a îndurat atâția ani. Iar treburile astea prind la populație, întotdeauna în situații de crize financiare și sociale, istoria e plină de astfel de exemple. Scuzați-mi pesimismul, dar pentru mine nu va fi o surpriză, ca la alegerile următoare să prindă rădăcini prin parlament. 

Chiar dacă nu sunt în măsură să vorbesc despre comunism și despre regimul de atunci, totuși o fac pentru că nu vreau să prind vremurile acelea. Am avut și eu partea mea de comunism, cu toate că nu știam pe ce lume mă aflu atunci. Mai rețin câteva am amintiri de la cozi, de la rații, de la tăiatul căldurii și a curentului. Cele mai recente amintiri, ar fi cele de la revoluție, când priveam de la geamul blocului cu trec tancurile armatei și atunci nu înțelegem de ce erau ai mei atât de speriați și agitați. Nu știu ce ne rezervă viitorul, dar oare nu ne-am săturat de ciclitatea asta istorică?
Mai Mult

Street art


mai multe instantanee aici
Mai Mult

Ignoranța nu este o binecuvântare


O națiune care își uită trecutul este condamnată să-l repete                    ( Winston Churchill)



În urmă cu 66 de ani, pe 23 august, România își pecetluia soarta pentru următorii 50 ani. Atunci am intrat într-o eră de comunism feroce care a traumatizat o națiune întreagă  și nu s-a putut instaura democrația decât cu prețul sângelui. Însă se pare că, România a uitat această experiență, a încercat să simtă gustul libertății și democrației numai că, a regăsit aceeași  aromă de comunism, ceva mai fadă și sub un ambalaj frumos. Mă gândesc acum că, probabil ne-am complăcut în situație și am acceptat-o cu speranța că va fi mai bine și vom ajunge undeva mai sus. Totuși, astăzi constat că ne-am întors de unde am plecat. O țară în care drepturile și libertățile civile să fie restricționate, presa și opinia publică să fie cenzurate și manipulate de putere și o clasă politică care o duce bine în timp ce populația se zbate să supraviețuiască. Ce urmează mai departe? Rație de hrană pe cartelă și tăieri de utilități pentru plata datoriei externe și propagandă socialistă? Ne întoarcem ușor și cu pași repezi în anii 80.

 Știți care-i vinovatul în toată afacerea aceasta? Noi, populația că am înghițit în sec și am acceptat toată treaba aceasta. Ce, nu credeți? La fel nu credeați nici atunci când Brucan afirma că, nici în 20 de ani această țară nu-și va reveni și probabil va merge și mai rău? V-amintiți cum ne-am grăbit repede să-l damnăm pentru astfel de afirmații? Sau deja ați uitat? Mai oare cineva astăzi, dubii că se înșela? Noi suntem vinovați pentru că, după 50 de ani de comunism am devenit o națiune de oameni indiferenți și dezinteresați, fără spirit patriotic și național, pentru care conta numai să ne meargă bine ca individ și nu ne interesa de ce se întâmplă în jurul nostru. Nu-i așa că, nu interesa pe nimeni cine fura, cât fura și ce se întâmplă cu țara, atâta timp cât aveam burțile pline? 

Puterea e vinovată, ar afirma unii. Puterea a făcut ce a știut mai bine și ce a învățat în timpul comunismului. Au manipulat populația și au furat cât au putut pentru a le merge lor bine, indiferenți față de restul. Noi am fost doar complici și acum plătim factura. Noi suntem singurii vinovați pentru haznaua socială în care ne scăldăm. Pentru că am preferat să fim ignoranți și am uitat prin ce am trecut. Și văd că nimeni nu vrea să accepte realitatea, nimeni nu vrea să accepte responsabilitatea, tot aruncăm vina de la unul la altul: puterea, parlamentarii, guvernul, presa, mogulii, bugetarii, pensionarii, privatul, Europa, americanii, FMI sau cine se mai nimerește. Nu noi suntem de vină, altcineva. O mentalitate pe care nu vrem să ne-o schimbăm nici când falimentul național bate la ușă. Ce așteptăm ? Să ajungem în situația  Argentinei ca să ne trezim?

Mai Mult

Notă

Trebuie să încep să-mi notez ideile pentru articolele pe care vreau să le scriu pe blog sau măcar să le salvez ca drafturi. Am avut niste idei de articole pe care le-am uitat și acum mă chinui să-mi aduc aminte. Ori să încep să iau lectină.
Mai Mult

When life gives...

Mai Mult

Am nevoie de un cooler



Pentru mine. Pentru o organismul meu care nu mai suportă. Apoi pentru calculator că are și el nevoie de unul pentru că pe haosul acesta se resimte și trage din greu. Totuși, sunt mulțumit că, momentan rezistă eroic. Haos mare cu căldura asta și este d-abia este jumătatea lunii iunie. Și nu neapărat căldura este insuportabilă, ci umezeala. Umezeala din aer care, pur și simplu este sufocantă.

Întotdeauna n-am suportat căldura excesivă, dar cel mai mult uram căldura umedă, ca într-o saună.Pentru că te încingi în ultimul hal și transpiri prin toți porii pielii. Cum ar zice unii, „transpiri ca un porc” ( numai că - geek moment - porcii nu au glande sudoripare și de aici rezultă că, ei nu transpiră niciodată). Iar lucrul care este mai enervant decât căldura și umezeala, este transpirația care o simți pe corp. Slinoasă, uleioasă, murdară. Te simți și tu murdar și indiferent cât de dușuri faci, tot transpiri și parcă transpiri mai mult și te simți mai slinos și mai murdar. Este o senzație foarte nasoală și nu reușești să scapi de ea.
Mai Mult

Sunlounger feat Zara...Found

Mai Mult

Naționalismul este un sentiment, adânc

Viceprimarul Oradei, Rozalia Biro, nu consideră deplasată iniţiativa şi spune că tema expoziţiei a fost reconcilierea. „În 2010, când aniversăm 90 de ani de la Tratatul de la Trianon, obligaţia noastră este să le prezentăm copiilor realitatea în care trăim. de aici
Interesantă perspectivă asupra realității au acei copii. Sunt educați și crescuți într-un mare spirit național și patriotic. Păcăt că nu este al nostru, cu toate că sunt cetățeni români. Presimit, că se vor găsi amețiți care să afirme, că e doar o manipulare și o propagandă politică. Nu-i așa?
Mai Mult

Blogger FAIL


Astăzi, recunosc și eu oficial că Blogger suge. Pentru că: Cu toate, că am setat să îmi trimită notificare pe mail pentru eventualele comentarii postate, se pare că Blogger uită acest aspect, plus, că nu este la prima abatere de acest gen. La care mai adăugam proasta implementare a modului de postare de comentarii la un articol care transformă o treaba destul de simplă, într-una complicată. Și  ar mai fi niște chestii, pe la postare sau editare, dar nu mai intru în detalii, acolo sunt chestii mai mult sau mai pușin subiective
Mai Mult

O simplă zi de vară

1 Iunie este ziua internaţională( depinde acum mai mult de țară, totuşi ) a copilului. A copilului, nu a adulţilor neadaptați sau imaturi care încă se cred copii. Așa că, vă rog să terminați cu jene de genul „La mulți ani,copile” sau „La mulți ani, mie”, mai ales când ești trecut de... să zic așa.... 15 ANI.

Așa stau lucrurile din perspectiva mea, copil nu mai ești din perioada adolescenției, adică 14-15 ani atunci când, începi să înțelegi lumea în care te aflii și începi să te maturizezi. Astfel, îți zic asumă-ți responsabilitatea vârstei și comportă-te ca atare. Aș mai zice ceva cu treaba cu „La mulți ani, copilului din tine” dar o să zică lumea că sunt insensibil și rece.
Mai Mult