Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Nu am înțeles niciodată...

De ce oamenii preferă să ignore în loc să înțeleagă și să analizeze lucrurile așa cum sunt, ele de fapt. Este chiar de greu să gândești și să analizezi? Să vorbim un pic despre împărțitul de fluturași și broșuri. Observ câtă lume preferă să-l ignore pe cel care-i întinde o simplă bucată de hârtie. Este chiar așa de greu să întinzi și tu mâna? Este atât de dificil să accepți ceva de la o persoană? Sau este mai simplu să-ți bagi capul în cutia ignoranței și să mergi mai departe?

Eu unul prefer să iau acel fluturaș și să-l citesc. Poate găsesc vreo informație utilă. Mă interesează, bine, îl păstrez sau țin minte ce era scris. Nu mă interesează, la fel de bine, coșuri de gunoi se găsesc. Nu este mare filosofie. Imaginea de ansamblu pe care o am, este că prin acceptul meu la acea simplă hârtie, ajut respectiva persoană să-și facă treaba. Pentru unii probabil e un job din care găsesc satisfacție, găsesc banii de care au nevoie, probabil pentru alții este un al doilea job, o mică sursă de extra-venit. Eu așa văd lucrurile. N-ai de ce să refuzi pentru că nu-ți dă ciumă sau plicuri cu antrax. Uneori, nu înțeleg mentalitățile unor oameni și probabil nu cred că le voi înțelege vreodată.
Mai Mult

Nostalgii din copilarie

Cred că pentru fiecare dintre noi, există momente în care stai și te gândești la vremurile copilăriei, la lucrurile frumoase care ți-au marcat acea perioadă a vieții când totul era simplu și fără griji sau probleme. Cred că pentru fiecare în parte, cel mai important lucru care ne-a dat sens copilăriei, au fost desenele animate. De la creațiile celor de la Disney și Warner Bros,  până la creațiile din Țara Soarelui Răsare, în fiecare era un strop de magie (ca la Velpitar)

Țin minte că eu am avut alte gusturi de cât restul. Am preferat întotdeauna genul de acțiune. Cu toate că m-am bucurat și am urmărit cu sufletul la gură, toate serialele consacrate ale copilăriei, ca: Macron 1, Captain Planet, Țestoasele Ninja, Sandy Belle și restul de seriale care ne-au invadat televizoarele post-decembriste, nu mi-au rămas în memorie la fel de mult ca altele.  

Saint Seiya

Primul serial anime pe care l-am vizionat. Țin minte cum le urmăream, în fiecare zi, pe postul francez M6 unde erau traduse sub titlul „Les Chevaliers du zodiaque”( Cavalerii zodiacului). Până nu demult, îl știam doar cu titlul ăsta. Chiar dacă nu înțelegeam foarte bine limba franceza, m-a captivat povestea fantastică cu cavaleri, armuri și influențe mitologice grecești.

Centurions

Soldați, roboți, cyborgi, arme laser, o stație spațială numită SkyVault și un titlu cu referire la elita armatelor romane. Ce îți puteai dori mai mult? Power Xtreme

Thundarr the Barbarian

El, cu sabia Sun Sword, (asemănare izbitoare cu light sabre-urile din Star Wars, dar ce contează),Ookla The Muk si prințesa Ariel sunt responsabili pentru pasiunea mea pentru science-fiction și scenarii  post-apocalipitce pe care am dezvoltat-o începând de atunci.

Biker Mice from Mars

Cum pot să uit de soarecii extratereștri și motocicletele lor marțiene, mai ales pe Modo bad-ass-ul echipei de rozătoare.


X-Men

Primul meu contact cu universul Marvel, pe atunci le urmăream pe nemți pe posturile RTL si PRO 7. Aici aveam probleme grave cu intelegerea, germana era ceva necunoscut la vremea aceea. M-am bucurat totuși ca am apucăt să le revăd mai tărziu pe Fox Kids, nedublate.

Swat Cats


Apărute mai târziu decât restul, prin clasele 7-8, nu mai țin minte exact. Pisici piloți, pe un jet ultra-super-mega-performant și să nu uităm „Get me chopper back-up!”. Priceless.

Uneori stau și îi compătimesc pe copii din ziua de azi, cu toate că au mai multe decât am avut noi  când eram mici , nu cred că se bucură de copilărie la același nivel la care ne-am bucurat noi.
Mai Mult

Back in business...

Cel mai greu este atunci când n-ai mai scris de mai bine o lună, este că nu știi cu ce dracu' să începi. Ai o grămadă de idei pe care vrei să le compactezi într-un singur articol, dar nu știi cum. Mai bine să scriu și să văd ce iese. Ce-am făcut în ultima lună?... Ca orice cetățean responsabil din câmpul muncii, am hotărât că era timpul pentru relaxare și leneveală, așa m-am bucurat de 3 săptămâni de concediu binemeritat.

Săptămâni în care am pierdut timpul exemplar cu multă relaxare, somn, cărți și jocuri video. Singura chestie care n-am reușit să o fac, a fost faptul că n-am scris nimic în tot acest timp. Ceea ce este și ironic, pentru că îmi propusesem ca pe durata concediului, cu tot timpul liber pe care o să-l am, să mă ocup serios de scris. Dar atunci când îți propui să faci prea multe, faci prea puține. Cel puțin am respectat planul inițial, și m-am relaxat cum trebuie.

În fine, per total am pierdut câteva zile și nopți cu Starcraft 2 care prea mult în exces mi-a dat pe langă dependență, niște vise destul de ciudate și foarte intense. Altfel, s-a ridicat la așteptările mele și pot să vă zic doar atât: pentru un gamer înrăit, este un joc antologic, de colecție care nu trebuie ratat. Din punctul meu de vedere, titlul este demn să fie numit continuarea celui mai bun joc de strategie din istorie. Dixit.

Am terminat din nou The Witcher care mi-a mâncat și el câteva nopți bune. Este unul dintre cele mai bune RPG-uri apărute în ultimii ani și chiar a meritat să-l rejoc. Pentru cei care nu au apucat să-l încerce, diversitatea gameplay-ului și a decizilor te captivează imediat, iar ca experiența să fie completă, adăugăm o poveste și soundtrack de excepție.

Mi-am făcut timp să mai citesc puțin. Poate reușesc să fac o recenzie la una dintre cărțile mele preferate, Cantică pentru Leibowitz, că tot mă îndemna o prietenă că mai bine să scriu un articol despre carte decât să i-o povestesc pe scurt. În rest, mai o muzică bună, mai un film- două, mai niște ieșiri cu prietenii și s-a cam dus concediul.

Din păcate, de luni sunt iarăși în câmpul muncii, dar momentan e bine că nu este chiar așa mult de muncă. Cel puțin până la sfârșitul lunii stau și eu ceva mai liniștit. Eu asta sper, acum să vedem.
Mai Mult

Mirajul

2010 will see another milestone in the already illustrious career of Dutch DJ Armin van Buuren when he releases his new artist album, ‘Mirage’, in September. As with previous releases, the album paves the way for a new Armin Only world tour. After successful outings in 2008 of Armin Only -‘Imagine’ in countries like Holland, the United States, Australia, Belgium, Poland and Romania, expectations run high. Will ‘Mirage’ eclipse ‘Imagine’? de aici.

Mirage se va intitula noul album al lui Armin van Buuren și pentru promovarea acestuia, pornește într-un tur în jurul lumii sub marca showului Armin Only. Momentan nu-mi găsesc cuvinte să descriu senzația pe care o simt acum, cu gândul la un nou show marca Armin Only. Scriam anterior despre show-ul electrizant pe care l-a susținut la Arenele Romane, acum două veri. Atunci ca și acum, nu cred că poți defini în cuvinte, senzația pe care o simți acolo. Probabil adevărații fani, ai genului trance înțeleg ce vreau să spun. De exemplu, melodia aceasta, de fiecare dată când o aud, îmi aduce aminte cum stăteam în mijlocul mulțimii, ud leoarcă, ploua torențial și simțeam vibrația muzicii în toată ființa mea și nimic altceva nu mai conta. Nu găsești cuvinte să descrii așa ceva.

În altă ordine de idei, cel mai probabil ne așteptăm ca Armin să revină pe plaiurile mioritice, prin octombrie, noiembrie, în varianta cea mai optimistă sau la anul prin ianuarie-februarie, în varianta mai pesimistă. 

Mai Mult

Daca e luni seara, e Trance

Mai Mult

Promovabilitatea la BAC, o adevărată jenă.

Promovabilitatea la examenul national de bacalaureat din Capitala a fost in 2010 cu 17,18 procente mai mica decat anul trecut, astfel ca numai 58,92% dintre candidatii prezenti la test au obtinut medii de promovare, respectiv minimum sase, potrivit unor statistici ale MECTS de aici.

Cel mai probabil, pentru unii vestea aceasta vine ca un șoc. Eu cred că nu trebuie să ne mire deloc și sincer, mă cam așteptam la așa ceva. Pentru că, aceasta este direcția spre care ne îndreptăm. Tinerii care astăzi se chinuie să termine un liceu reprezintă viitorul acestei țari. Reprezintă viitorul unei patrii asistate social. O populație care se va mulțumi cu mediocritatea propriilor vieți și se vor bate cu pumnul în piept și vor scanda pentru ajutoare sociale mai mari.

A cui e vina până la urmă, căci presimt că se vor găsi destule guri care să strige tare și sus că pentru ei, săracii a fost greu, nu se așteptau, că subiectele au fost prost făcute, că sistemul de învățământ este așa cum este. Din păcate le dau dreptate, dar nu întru totul. O mare parte din vină o au elevii, însă totul depinde la nivel social. Să evidențiăm și să tăiem de pe listă următoarele:

Profesori dezinteresați și săraci - check-
Cum bine știm, trăim într-o lume în care totul se reduce la bani și la puterea acestora. De la prima până la ultima treaptă a piramidei lui Maslow. Banul face regula și trebuie să înțelegem, de altfel că trăim într-o societate în care o motivație mai mare decât banii care asigură un nivel normal de existență, nu există. Este dovedit simplu și matematic că, făra bani ca motivație, nu poți avea productivitate. Pe nimeni nu interesează să vină 8-10 ore pe zi să presteze muncă și să suporte ifosele a tot felul de tâmpiți pe un salariu care abia îi asigura nivelul de subzistență probabil că, pentru unii nici măcar acela ( vorbim aici de profesorii de școala generală și liceu, care nu poate afirma nimeni că au salarii fabuloase). Este absolut normal ca fiecare profesor să coboare standardele și să nu-i mai intereseze de soarta elevilor.

Sistem de învățământ incapabil să gestioneze și să genereze calitate și nu cantitate - check-
Un sistem rămas în principal pe scheletul comunist în care ieșeau absolvenți pe banda rulantă, viitori muncitori pentru mașinăria socialistă. Iar în 20 de ani, trebuiau impuse anumite măsuri care să-i ridice calitatea. Dar atunci când impui manuale alternative, doar pentru că sunt interese și ies banii cum trebuie( nu știu dacă mai țineți minte faza cu Esca, în manualul de istorie) sau când se schimbă miniștrii educației pe banda rulantă, unul mai dobitoc ca altul sau când schimbi programa de învățământ în timpul anului școlar, când schimbi modul de susținere a examenelor cu o săptămână înainte de a se desfășura sau mai recent, anunți oamenilor că le mărești lefurile, pentru ca după câteva luni să le scazi, când școlile se dărâmă atât pe elevi cât și pe profesori, din lipsa de fonduri și lipsă de interes pentru a investi, sau când vii cu creta și buretele de acasă pentru a susține orele, oare de ce ne mai mirăm?

Țară săracă și coruptă incapabilă să motiveze și să schimbe - check-
Vedeți cum ne întoarcem iar la bani. Nu există un indicator mai bun al nivelului de cultură și educație, mai bun decât nivelul de trai. Nu poate afirma nimeni contrariul pentru că, în România de azi să faci o școală devine tot mai mult, un lux. Nu mai vorbim aici de cumpărare de cărți, mers la teatru, evenimente culturale sau altceva. Chiar dacă tu vrei să înveți și acumulezi cunoștiințe, mai întâi te uiți în portofel. Educația și cultura nu țin de foame. Și ne ducem acum la cealaltă extremă, prea mulți bani și parvenirea nu vor ridica niciodată nivelul de cultură pentru că, cum afirmam într-o societate în care banul primează, nimic altceva nu mai contează.

Populație adultă care oferă „valori” de genul nea Jiji, Sexy Brăileanca și Guță - check-
Aici cred că este un subiect mult mai amplu de dezbătut, dar să încerc să-l rezumăm. Chestia asta are răsfrângeri asupra argumentelor de mai sus. La ce ne putem aștepta când pe zi ce trece, non-valorile sunt promovate tot mai mult și banul ține locul principiilor, valorilor, bunului simț iar mitocania, nesimțirea și analfabetismul sunt promovate. Oare ce reacție au adolescenții care văd ca modele pentru viitor, tot felul de persoane care sunt inculte și semi-analfabete. Copiii și adolescenți vor preia întotdeauna ca modele ce văd mai întâi acasă și apoi din societate. De aceea educația primită de la părinți transformă un om pentru totdeauna. Și la rândul lui va duce această lipsă de valori și principii mai departe că așa s-a învățat. E simplu

Jeg politic care ne face să ne învârtim în jurul cozii și acelorași probleme - check-
Mai are rost să mai scriu ceva pe marginea acestui subiect? Cu toți conștentizăm în ce hazna ne aflăm și că în 20 de ani nu s-a schimbat nimic în bine.

Ca notă de final, afirm că ne merităm soarta pentru că o populație reprimată intelectual în 50 ani de comunism nu prea are șanse să-și revină atât de repede. Poate acum se vor mai trezi dintre dobitoci și vor realiza că ceva trebuie făcut, cât despre restul care neagă situația și se complac în idee, nu-i nimic lipia de shaorma nu se învelește singură.
Mai Mult

Alles fur Deutschland.



Pentru că 4 goluri diferență, în fața Argentinei este un motiv de bucurie.
Mai Mult

PCR iese din umbră.

Partidul Alianţa Socialistă informează că va organiza pe 3 iulie un congres extraordinar pentru a-şi schimba numele în Partidul Comunist Român, socialiştii considerând că este timpul ca în fruntea României "să ajungă oamenii cinstiţi, devotaţi ideilor nobile de propăşire materială şi spirituală" de aici

Nu prea îmi place să scriu despre politică, deoarece consider politica românească o imensă hazna în care se scaldă tot felul de specimene nevertrebrate. Dar știrea aceasta mi-a atras atenția. Și nu știu de ce, dar îmi dă fiori. Pentru că, lumea uită prea repede prin ce a trecut și ce a îndurat atâția ani. Iar treburile astea prind la populație, întotdeauna în situații de crize financiare și sociale, istoria e plină de astfel de exemple. Scuzați-mi pesimismul, dar pentru mine nu va fi o surpriză, ca la alegerile următoare să prindă rădăcini prin parlament. 

Chiar dacă nu sunt în măsură să vorbesc despre comunism și despre regimul de atunci, totuși o fac pentru că nu vreau să prind vremurile acelea. Am avut și eu partea mea de comunism, cu toate că nu știam pe ce lume mă aflu atunci. Mai rețin câteva am amintiri de la cozi, de la rații, de la tăiatul căldurii și a curentului. Cele mai recente amintiri, ar fi cele de la revoluție, când priveam de la geamul blocului cu trec tancurile armatei și atunci nu înțelegem de ce erau ai mei atât de speriați și agitați. Nu știu ce ne rezervă viitorul, dar oare nu ne-am săturat de ciclitatea asta istorică?
Mai Mult

Street art


mai multe instantanee aici
Mai Mult

Ignoranța nu este o binecuvântare


O națiune care își uită trecutul este condamnată să-l repete                    ( Winston Churchill)



În urmă cu 66 de ani, pe 23 august, România își pecetluia soarta pentru următorii 50 ani. Atunci am intrat într-o eră de comunism feroce care a traumatizat o națiune întreagă  și nu s-a putut instaura democrația decât cu prețul sângelui. Însă se pare că, România a uitat această experiență, a încercat să simtă gustul libertății și democrației numai că, a regăsit aceeași  aromă de comunism, ceva mai fadă și sub un ambalaj frumos. Mă gândesc acum că, probabil ne-am complăcut în situație și am acceptat-o cu speranța că va fi mai bine și vom ajunge undeva mai sus. Totuși, astăzi constat că ne-am întors de unde am plecat. O țară în care drepturile și libertățile civile să fie restricționate, presa și opinia publică să fie cenzurate și manipulate de putere și o clasă politică care o duce bine în timp ce populația se zbate să supraviețuiască. Ce urmează mai departe? Rație de hrană pe cartelă și tăieri de utilități pentru plata datoriei externe și propagandă socialistă? Ne întoarcem ușor și cu pași repezi în anii 80.

 Știți care-i vinovatul în toată afacerea aceasta? Noi, populația că am înghițit în sec și am acceptat toată treaba aceasta. Ce, nu credeți? La fel nu credeați nici atunci când Brucan afirma că, nici în 20 de ani această țară nu-și va reveni și probabil va merge și mai rău? V-amintiți cum ne-am grăbit repede să-l damnăm pentru astfel de afirmații? Sau deja ați uitat? Mai oare cineva astăzi, dubii că se înșela? Noi suntem vinovați pentru că, după 50 de ani de comunism am devenit o națiune de oameni indiferenți și dezinteresați, fără spirit patriotic și național, pentru care conta numai să ne meargă bine ca individ și nu ne interesa de ce se întâmplă în jurul nostru. Nu-i așa că, nu interesa pe nimeni cine fura, cât fura și ce se întâmplă cu țara, atâta timp cât aveam burțile pline? 

Puterea e vinovată, ar afirma unii. Puterea a făcut ce a știut mai bine și ce a învățat în timpul comunismului. Au manipulat populația și au furat cât au putut pentru a le merge lor bine, indiferenți față de restul. Noi am fost doar complici și acum plătim factura. Noi suntem singurii vinovați pentru haznaua socială în care ne scăldăm. Pentru că am preferat să fim ignoranți și am uitat prin ce am trecut. Și văd că nimeni nu vrea să accepte realitatea, nimeni nu vrea să accepte responsabilitatea, tot aruncăm vina de la unul la altul: puterea, parlamentarii, guvernul, presa, mogulii, bugetarii, pensionarii, privatul, Europa, americanii, FMI sau cine se mai nimerește. Nu noi suntem de vină, altcineva. O mentalitate pe care nu vrem să ne-o schimbăm nici când falimentul național bate la ușă. Ce așteptăm ? Să ajungem în situația  Argentinei ca să ne trezim?

Mai Mult

Notă

Trebuie să încep să-mi notez ideile pentru articolele pe care vreau să le scriu pe blog sau măcar să le salvez ca drafturi. Am avut niste idei de articole pe care le-am uitat și acum mă chinui să-mi aduc aminte. Ori să încep să iau lectină.
Mai Mult

When life gives...

Mai Mult

Am nevoie de un cooler



Pentru mine. Pentru o organismul meu care nu mai suportă. Apoi pentru calculator că are și el nevoie de unul pentru că pe haosul acesta se resimte și trage din greu. Totuși, sunt mulțumit că, momentan rezistă eroic. Haos mare cu căldura asta și este d-abia este jumătatea lunii iunie. Și nu neapărat căldura este insuportabilă, ci umezeala. Umezeala din aer care, pur și simplu este sufocantă.

Întotdeauna n-am suportat căldura excesivă, dar cel mai mult uram căldura umedă, ca într-o saună.Pentru că te încingi în ultimul hal și transpiri prin toți porii pielii. Cum ar zice unii, „transpiri ca un porc” ( numai că - geek moment - porcii nu au glande sudoripare și de aici rezultă că, ei nu transpiră niciodată). Iar lucrul care este mai enervant decât căldura și umezeala, este transpirația care o simți pe corp. Slinoasă, uleioasă, murdară. Te simți și tu murdar și indiferent cât de dușuri faci, tot transpiri și parcă transpiri mai mult și te simți mai slinos și mai murdar. Este o senzație foarte nasoală și nu reușești să scapi de ea.
Mai Mult

Sunlounger feat Zara...Found

Mai Mult

Naționalismul este un sentiment, adânc

Viceprimarul Oradei, Rozalia Biro, nu consideră deplasată iniţiativa şi spune că tema expoziţiei a fost reconcilierea. „În 2010, când aniversăm 90 de ani de la Tratatul de la Trianon, obligaţia noastră este să le prezentăm copiilor realitatea în care trăim. de aici
Interesantă perspectivă asupra realității au acei copii. Sunt educați și crescuți într-un mare spirit național și patriotic. Păcăt că nu este al nostru, cu toate că sunt cetățeni români. Presimit, că se vor găsi amețiți care să afirme, că e doar o manipulare și o propagandă politică. Nu-i așa?
Mai Mult

„Agramare” humanum est

Nici  nu știu cum să încep această însemnare. Mai mult este un bilet de scuză care este destul de delicat și complicat, de scris. Deoarece, îmi este rușine de persoana mea și n-am idee sub ce piatră să mă ascund mai repede, din cauza greșelilor gramaticale și de ortografie pe care le-am făcut din 2007 până în prezent. Și cine știe, câte am mai făcut și înainte. Mi-e groază să mă gândesc. 

Știți, ce e mai penibil? Faptul că aspir la titlul de grammar nazi și apar limba și gramatica română, de fiecare dată când am ocazia. Este jenant, pentru că blogul este precum o carte de vizită care îți reflectă personalitatea și nivelul de cultură. Iar dacă tu scrii în limba pe care o aperi, praf, la ce să se aștepte cititorii tăi?

Macar, am reușit să le corectez( mai târziu, decât deloc), iar pentru cei care au apucat să le vadă, le cer să mă ierte. Restul care nu au mai apucat( presupun că acum dădeați buzna peste toate articolele anterioare, să le căutați), vor fi un secret care se va îngropa odată cu mine. De acum înainte, Ștefania Popescu, va fi noul meu Dumnezeu și cărțile ei, îmi vor călăuzi drumul.
Mai Mult

Blogger FAIL


Astăzi, recunosc și eu oficial că Blogger suge. Pentru că: Cu toate, că am setat să îmi trimită notificare pe mail pentru eventualele comentarii postate, se pare că Blogger uită acest aspect, plus, că nu este la prima abatere de acest gen. La care mai adăugam proasta implementare a modului de postare de comentarii la un articol care transformă o treaba destul de simplă, într-una complicată. Și  ar mai fi niște chestii, pe la postare sau editare, dar nu mai intru în detalii, acolo sunt chestii mai mult sau mai pușin subiective
Mai Mult

O simplă zi de vară

1 Iunie este ziua internaţională( depinde acum mai mult de țară, totuşi ) a copilului. A copilului, nu a adulţilor neadaptați sau imaturi care încă se cred copii. Așa că, vă rog să terminați cu jene de genul „La mulți ani,copile” sau „La mulți ani, mie”, mai ales când ești trecut de... să zic așa.... 15 ANI.

Așa stau lucrurile din perspectiva mea, copil nu mai ești din perioada adolescenției, adică 14-15 ani atunci când, începi să înțelegi lumea în care te aflii și începi să te maturizezi. Astfel, îți zic asumă-ți responsabilitatea vârstei și comportă-te ca atare. Aș mai zice ceva cu treaba cu „La mulți ani, copilului din tine” dar o să zică lumea că sunt insensibil și rece.
Mai Mult

The soldier




Mai Mult

Fun with Google

Mai sunt unele momente în activitatea unui blogger, când mai pierde vremea urmărind statistici. Până la urmă, este ceva normal, ești curios, să vezi de unde, cum și de ce intră lumea pe blog. Așa că, astăzi ne distrăm un pic cu căutările pe google și raportul din analytics. Spicuiesc în continuare câteva dintre, cele mai cele, căutări:


  1. poofie hacker- mă întreb, oare câtă notorietatea ai, în lumea hackerilor dacă te intitulezi „poofie”?
  2. glock 26 full metal - ne pare rău, dar nu-l mai avem pe stoc, tocmai l-am vândut pe ultimul unui bugetar.
  3. bormașina panzer - încă odată ne pare rău, dar nici acest produs nu mai este pe stoc. Doriți altceva?
  4. dacă are net de la rds nu poți intra în calculatorul altuia? - RDS, noul serviciu antihacker. 100 % garantat.
  5. in orașul Moinești- Bacău este rds internet - imediat revenim cu detalii de la fața locului, Dyutzza ai legătura.
  6. româna nenorocitule - du iu spichit?
  7. citroen c4 impresii - full option sau  low cost?
  8. ce facem cu cicatriciile- le accepți sau le ascunzi, nu e mare filosofie.
  9. nu mai merge messul la servici- ai naibii șefii aștia, nici pe mess nu mă mai lasă( apropo servici nu există în limba română, amice.)
  10. intuirea spiritului național - și eu îl caut, stai liniștit.
  11. tineretul de azi -notalgic, amice?
  12. a da în diverse- eu nu o să dau niciodată în diverse, pentru că le doare.
  13. cicatriciile și personalitatea - pentru bărbați adevărați.
  14. mă gândesc la sinucidere- mai bine gândește-te la psihologi sau tratament. Părerea mea.
  15. cum să schimb un favicon în blogger- ai aici un mic ghid, folosește-l cu încredere.
  16. trec panzere - mai bine ascultă asta.
  17. angajat vs angajator - confruntarea secolului
În continuare, din ciclul „hackeri de subsol”  și „paranoia pentru toți”. Fără comentarii:
  1. cum văd ip-urile celor care intră pe blog.
  2. cum îmi șterg arhiva din calculatorul altuia.
  3. cum pot intra în calculatorul altuia.
  4. cum pot să opresc calculatorul altuia de pe mess.
  5. videouri cum să umblii pe calculatorul altuia.
  6. cum mă ascund în calculatorul altuia.


Cam atât pentru astăzi, noi detalii în episodul următor.

Mai Mult

România, încotro ?

Acum ceva vreme, la o discuție banală cu prietenii, afirmam, că vom ajunge în situația Greciei iar, cei de la putere, neștiind pe unde să scoată camașa vor băga taxe și impozite în plus sau cine știe ce alte tăieri vor face. La vremea aceea nimeni nu m-a crezut, dar în prezent la cum evoluează lucrurile s-ar putea să-mi dea dreptate.

Totuși, mă uit în jur iar ceea ce mi se pare paradoxal este faptul, că multă lume din țara aceasta este încă în negare și nu realizează niște chestii simple și elementare. Adevărul. Pur și simplu, nu mai sunt bani, sacul a ajuns la fund, nu mai avem de la cine să luăm și nimeni nu ne mai trece pe caietul de datorii, pentru că știe că suntem rău platnici. Sacul s-a golit și nu mai are cine să-l umple. Punct.

A fost bine până acum, am furat cât am putut, unii de la alții, am consumat în prostie și în neștire, precum copiii scăpați în raionul de dulcuri, am avut pretenții și prețuri umflate artificial, doar ca să ascundem realitatea, ne-am îmbătat cu apă rece că avem o economie funcțională, însă toate astea sunt acum, kaput. Trebuie să plătim și să ne gândim la viitor. Nu va fi simplu dar, dacă protestăm aiurea sau plângem în pumni nu schimbăm nimic. Să încercăm să venim soluții, idei, acțiuni concrete. Să facem ceva.

Cred că deja aud voci care zic, politicienii și toți parveniții sunt de vină că fură, că fac, că dreg. Sistemul e corupt și ineficient. Este adevărat. Acum ce propuneți? Haideți să-i vânam, să-i prindem și să-i spânzurăm în pădure. Apoi ce facem? Careva? Idei, soluții.

E mai simplu să arunci vina pe altul și să protestezi aiurea. Vă aduceți aminte de vorba aceea „Cum-ți așterni, așa te culci”? Din propria vină am ajuns în această situație, că refuzam să acceptăm realitatea, sau pur și simplu nu ne interesa viitorul, trăiam doar în prezent și visam că cineva tot va avea grijă de noi mai departe. Gândiți-vă, că lucrurile astea nu sau întâmplat peste noapte, nimeni nu s-a trezit de dimineață și a văzut, că de azi e criză. Dar noi am contiunat să negăm.Trebuie să ne asumăm vina și să încercăm să facem ceva.

Dar până la urmă, parcă e mai simplu să stai degeaba și să critici sau să-ți plângi de milă, decât să muncești. Căci până la urmă la asta se rezumă. La muncă. Iar, dacă tot am ajuns aici, câti sunt de părere că la noi în țară este o mână de lucru competentă și de valoare. Mâna sus!

Cineva? Acolo în spate, se aude? Nimeni? Așa credeam și eu. Și acum ne lovim de altă problemă a acestei țări, ipocrizia. Suntem o nație crescută și educată să fie ipocrită, să ne ascundem. Nimeni nu acceptă realitatea că, nu muncim mai deloc în țara aceasta și nici nu suntem competenți. Să recunoaștem că, toți visăm la salarii cât mai mari și muncă cât mai puțină. Toți așteaptăm să se facă ora de plecare și să rupă ușa. Toți visăm să pierdem timpul aiurea și să fim plătiți pentru asta. Totuși să lăsăm ipocrizia la o parte și afirmațiile de genul că muncim pe brânci și producem, facem, dregem și să încercăm să fim sinceri cu noi.

Să nu ne mai ascundem. Câți dintre voi, realizează cât de eficient prestează și câte ore pierd degeaba, corelat cu salariu lor? Câți dintre voi realizează, că munca care o prestează nu valorează pe cât sunt plătiți? Câti dintre voi realizează că au consumat mai mult decât și-au permis și acum vine banca peste ei și trebuie să plătească? Câți dintre voi sunt mulțumiți cu locul de muncă și încearcă să fie mai productivi? Câți dintre voi sunt nemulțumiți și încearcă pe toate căile să fenteze muncă și să producă pierderi decât să plece sau să fie mai productivi?

Și ajungem invevitabil la bugetari. Câți dintre voi se regăsesc în întrebările de mai sus? Și câți dintre voi aveți răspuns la ele? Sau măcar recunoșteți, că situația este una neagră. Trebuie să vedem adevărul, suntem prea mulți pentru ca statul să ne întrețină pe toți, să încercăm să fim realiști. Înțeleg, nu este un sistem corect și egal cu toți. Aștia suntem și cu aștia defilăm. Dacă plângem în pumni și blocăm strada schimbăm ceva? Nu prea cred.

Trebuie să înțelegem că economia noastră este în comă și doar câteva aparate o mai țin în viață. Și alea cam ruginite Și aparatele alea nu vor mai merge la nesfârșit. Dar înțelege cineva, treaba aceasta. Pe unii sincer, îi înțeleg că n-au studii economice și nici un mare nivel de cultură, dar pe restul, nu pot să-i iert pentru că rămân la convingerea că statul trebuie să implice în treburile economiei, că statul trebuie să facă tot pentru a funcționa economia.

Da, este adevărat într-o economie de tip socialist. Dar acum ne vrem în capitalism, dar nu vrem să ne schimbăm mentalitatea, nu-i așa? De ce am face noi așa ceva?

Din nou, mă gândesc că se vor găsi unii care să zică, că vorbesc prostii și aberez aiurea. Înainte de asta, vă rog să faceți un tur de țară și să-mi spuneți,  cât pământ stă ne lucrat sau că încă scoatem cartofii din pământ, cu unghiile. Faceți un tur de hypermarket-uri și arătați ceva ce nu importăm. Am ajuns să importăm tot de la plasme și frigidere, la roșii și creioane. Producția noastră internă este egală cu zero. Mai faceți un tur de țară și să-mi spuneți dacă sunteți mulțumiți de munca și serviciile oferite de români. Haide, nu vă sfiiți.

Toți admirăm America și Statele Europene, pentru că se descurcă. Dar mai puneți mâna pe o carte de istorie și citiți. Nemții și-au revenit după 2 războaie mondiale și o țară distrusă de 2 ori și vedeți ce bine le merge și n-au stat să se plângă să vină aliații să le refacă țara. Au venit, ce e drept, dar au pus și ăia osul la muncă. Yankeii de peste ocean, au vărsat niște baloți cu ceai, în port la Boston și iată ce bine le merge în prezent. Iar acum dacă au nevoie de ceva, se duc peste alții și își iau ce au nevoie și în plus, le bagă și produsele lor pe gât. M-aș mai gândi și la alte exemple, dar am scris cam mult și se face târziu. Mai bine concluzionăm.

Să fim realiști  Trebuie să privim hăul din față, spre care ne îndreptăm și să realizăm că nu-l putem evita decât dacă facem ceva. Sistemul este așa cum este, corupt, mincinos, hoț și altele dar, să încercăm măcar noi să fim corecți, cinstiți și onorabili. Ghandi zicea, „ Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în alții”. Dacă noi am încerca să ne schimbăm cât de cât, sita va cerne. Știți cum se zice „Karma is a bitch”. Și fiecare își va primi ceea ce merită. Să înțeleg odată, că dacă facem grevă și protestăm nu ajungem nicăieri, să punem osul la muncă și să venim cu idei și soluții. Gata cu milogitul și cerșeala. Ajunge. 
Mai Mult

Despre plase de insecte si alte chestii

Dacă tot a venit căldura și te bucuri de vremea frumoasă, iar în plus mai ai și ceva timp la dispoziție, începi să te gândești să mai faci una alta prin casă. Astfel am încropit un plan de bătaie și am stabilit niște priorități. Primul lucru din agenda de lucru, a fost schimbarea plaselor de la geamuri. Era necesar, să le schimb, iar dacă tot se încălzește afară și vine vara, chiar n-am chef de zburătoare clandestine prin casă.

Bun, și de unde să încep. Să întrebăm pe cine știe și pe cine cunoaște, că știți și voi cum este atunci când te hotărăști să faci ceva anume, începi să întrebi în stânga și dreapta, pentru un sfat, o idee, o recomandare. Unde apuci, la cunoscuți și nu numai. Astfel, la recomandarea unui prieten, am ajuns la niste baieti care sunt specializați în plase de insecte, si aveau exact ce mă interesa. Restul nu mai contează, dar ca să fac o paranteză, pe langă montatul de plase de insecte de diferite tipuri ( cum vrei și cum ai nevoie) mai pot să-ți monteze și un termopan dacă vrei, sau să dea un ciocan în ele, dacă s-au defectat.

Oricum ca să terminăm aici, mai este de reținut că în primul rând am găsit ce căutam iar în al doilea rând pot să zic că tipii și-au făcut treaba, bine, profesionist și la timp. Așa că de încheiere, recomand și eu mai departe că așa este frumos.



Mai Mult

Remember...

Scriam acum vreo 2 ani, că dacă vrei să petreci o zi de vară, până în seară, te duci în Pripiat. Anul acestea, ce zi poate fi mai potrivită, decât astăzi, când comemorăm 24 ani de la eveniment. Acum lăsând gluma la o parte, chestia aia a fost cea mai sumbră întâmplare din istorie, nu neapărat pentru efectul general și direct, la acel moment, ci mai mult pentru ceea ce a urmat. Atunci explozia ne-a afectat direct, mai mult sau mai puțin, însă în prezent ne afectează în continuare, indirect.

De aceea suntem, conform statisticii, campioni la tot felul de boli și afecțiuni care mai de care mai grave. Și să punem la socoteală cazurile de cancer, mutații și malformații genetice care au apărut după acea zi fatidică. Și nu cred că doar Cesiul a fost de vină în cazul României, cum este stipulat cam in toate documentele oficiale. Probabil vom afla în vreo 30.000 de ani.
Mai Mult

Spam....careva?



Nu cred că mai este cuiva, conceptul de spam, străin. Un lucru pe cât de enervant, pe atât de comun. Adică la cât de conectați cu lumea am devenit în prezent și la cât timp petrecem pe internet, spamul este un lucru prezent în cotidian. Și nu-i așa, că nu-i nimic mai frumos, decât să-ți deschizi căsuța de mail și să vezi cum ești asaltat de mailuri de la tot felul de news-letter-uri și adevertoriale, la reclame și promoții care mai de care mai dubioase.

Cum vă spuneam, spamurile au devenit un lucru comun, irelevant, pentru care există întotdeauna butonul de spam. Dar ce te faci cu acele spamuri care apar din conexiuni și locuri unde chiar nici tu, nu te gândeai că ar proveni. De exemplu, să luăm adresa de muncă, pe care majoritatea  o folosesc. Folosită exclusiv în relațiile de afaceri ale instituției, cu care păstrezi legătura cu diferite firme și persoane. Doar strict profesional. Atunci,  să-mi spună cineva, cum reacționezi când îți vezi căsuța de mail, că se umple de tot soiul de reclame și oferte trimise de firme care n-au nimic legat de obiectul de activitate sau n-au nici un parteneriat cu firmele cu care ai avut contact. Pe mine mă apucă toți nervii, când văd așa ceva.


Mi se pare ce mai mare inepție posibilă, să trimiți așa doar din inerție, poate poate iese ceva. Și ce este și mai stresant că nu am comunicat cu foarte multe firme, pot să le adun pe degete, însă spamuri primesc constant. Ce pot să spun, e o adevărată plăcere. Și încă o chestie, de ce nimeni nu îți zice de unde ți-au luat adresa de mail. E cumva un cartel sau monopol al firmelor de spam sau ce?
Mai Mult

O RLY?

Chestia aceasta la inceput, am luat-o ca pe e o glumă. Dar cu greu îmi vine să cred, că treaba este serioasă și e pe bune. Adică, orice om simplu și cu destulă cultură și educație, binențeles și care nu are o diplomă în inginerie, aeronautică sau vulcanologie, sau toate trei la un loc, știe că un nor de praf, cenușă și substanțe chimice care ies dintr-un vulcan, nu sunt doar niște adieri ușoare de primăvară. Iar dacă este să o luăm tehnic, avioanele nu au nici o legătură cu tancurile și nisipul din Irak. Tancurile nu au motoare de avioane și pentru nisip există filtre. Domnule prim-ministru, pentru cultura dumneavoastră, citiți aici și  vedeți de ce cenușa de vulcan, e rea... Nu știu de ce, dar tot am impresia totul că este o glumă.
Mai Mult

Româna nenorocitule, o vorbești?

Un titlu bun pentru articolul următor. Dar totuși, parcă nu are același impact precum, replica originală, dar e un titlu bun de început. Pentru că, câteodată îmi vine să-i pocnesc cu Dex-ul și o culegere de gramatică peste ceafă, pe toți dobitocii indivizii pe care îi aud cum încearcă să pară mai interesanți,  purtând o conversație în românglish. Probabil îi știți, sunteți prieteni cu unul sau chiar sunteți unul dintre ei, pentru mine contează mai puțin, că ori cum nu-i suport. 

 Nu-mi spune că  limba română este chiar atât de complicată încât, îți vine, atât de greu să te exprimi în propria limbă sau doar încerci să pari mai idiot diferit decât restul ori ești un agramat sau agramată (să nu „face” diferențe). Vrei să pari cu adevărat interesant și să te desparți de restul plebei, poartă o conversație în limba nativă la un nivel complex, cu arhaisme, cu regionalisme, cu termeni academici și corect gramatical încât, să mă facă să te trosnesc, că acum încerci să faci pe elevatul și simandicosul. Așa pari mai interesant. Nu folosind engleza pentru cuvinte și expresii care pur și simplu, au corespondent în română. Probabil nu știați, poate pentru unii vine ca un șoc, dar avem și noi cuvinte care traduc cuvinte engleze, iar restul care nu se traduc se numesc, neologisme. Așa, pentru cultura voastră.

Dar acum parcă văd cum se ridică vreunul și zice „Hai bre, vrei să vorbim numai în română? Cum o să-i zic acum la hot-dog, câine fierbinte.?” Că așa e mentalitatea, fiecare citește pe diagonală și înțelege ce vrea până la urmă. Să mă explic.  Am specificat, folosirea excesivă și  folosirea de cuvinte și expresii care au corespondent în română, că nu pot afirma, că nu-mi place engleza. Folosesc de obicei, expresii, replici și cuvinte în engleză, nu suport un sistem de operare în limba română( mi se pare ce mai mare aberație creată vreodată), dar nu exagerez.

Îmi place limba engleză, n-am de ce să fiu ipocrit. Dar folosesc cuvinte și expresii, în sensul și semnificația lor inițială care transpuse, în română ar suna diferit și n-ar mai avea același efect. În rest, mă apucă nervii când aud toți puștii cordiți cum vorbesc romângliș. Și ce consider și mai penibil este faptul, că nici măcar engleza aia nu o pronunță cum trebuie. Au un accent, care pur și simplu te zgârie pe timpan, să nu mai intru în detalii despre scris. Că e mai bine să terminăm aici, motherfuckers... 

Mai Mult

Secte, Dumnezei și alt bull-shit modern.

Mi-am adus aminte de o însemnare mai veche. Și voiam să scriu ceva, despre toate cultele și sectele religioase care văd că prind rădăcini pe aceste meleaguri și cât de perseverenți și înverșunați sunt pentru cauza lor.

Îi știți și voi, că probabil nu o dată ați avut de-a face cu ei. Tot timpul persoane tinere, îmbracați și frezați care îți bat la ușă, nu ca să-ți prezinte cine știe ce periuță de dinți minune sau vreun set de cuțite, pe care dacă le cumperi, primești o solniță cadou, ci ca să-ți arate care este adevărata cale a Domnului și cât de damnată e lumea în care trăim și că nu mai avem scăpare. Apocalipsa vine, pocăiți-vă! Pe bune ? Și când realizezi cine sunt și ce vor de fapt, le închizi ușa în nas. Sau dacă nu-ți vin la ușă, îți lasă maculatură, prin cutii sau la ușă sau mai enervant, ajung te abordeze pe stradă.

Într-o țară preponderent creștin-ortodoxă, în care suntem îndoctrinați de mici despre cum stau lucrurile cu Dumnezeu și lumea în care trăim, își mai au rostul glume din astea, fie că sunt ei, Martorii lui Iehova, Fii luminii, Penticostalii, Adventiștii sau alți amețiți, nu fac nimic în plus decât să spele creiere și să se folosească de oameni.

Ce mă suprinde pe mine, este faptul că tot mai mulți tembeli ajung să creadă în asemenea lucruri idioate, iar ce consider și mai surprinzător este faptul că renunți la o religie care îți spune un lucru pentru alta care îți servește aceeași doză de îndoctrinare, dar sub altă formă și sub altă aromă. Sau până la urmă, este doar o chestie de fond și lumea schimbă religia, ca o cămașă veche, demodată și ruptă în coate pentru una nouă, lucioasă, doar pentru că arată mai bine.
Mai Mult

Nu este evident ?


Lipsa educaţiei şi a autorităţii, promovarea nonvalorilor, dar şi criza şi lipsa perspectivelor i-au transformat pe români într-o naţiune violentă, susţin sociologi, psihologi şi poliţişti.



Dar ce mi se pare curios este că sunt enumerate niște cauze, dar nimeni nu specifică adevărata sursă de la care au pornit. Totul începe, de la cei 50 de ani comunism în care, cei de la putere și-au făcut treaba cum nu se putea mai bine. Adică, au făcut exact ce era nevoie. Au îndobitocit masele pentru a fi mai ușor de controlat și a transformat individul într-un animal plin de ură și invidie. Au condiționat oamenii la statul de simplii pioni, fără cultură, fără educație, fără principii și valori, dar controlabili prin prisma fricii.

Plus că încă 20 de ani de falsă democrație care aparent nu a schimbat nimic, dar de fapt a cotinuat munca începută acum 65 de ani, singura diferență a fost faptul că ne-am trezit fără stăpân și fiecare a înțeles democrația cum i se potrivea mai bine. Chestiile astea nu apar așa peste noapte sau în 5 ani cum susțin unii. Bun, dar zice cineva cum să rezolvăm această problemă sau doar ne place să analizăm lucrurile de pe margine în timp ce toată societatea ajunge în universul lui William Golding.
Mai Mult

Samsung, cards trick...

Mai Mult

Legea nu este egală pentru toți...

...De acest lucru îți dai seama, atunci când citești, un asemenea articol. Și stuperfiat, te întrebi dacă nu cumva ai ajuns într-un roman de-al lui Kafka. Adică realizezi, că numai într-o lume a absurdului aceste lucruri se pot întampla. Chestia tristă este, că precedente mai avem. Să ne aducem aminte fapte care s-au petrecut, acum un an și acum ceva vreme. Și știți ce este și mai absurd în toată mascarda aceasta? Faptul că, după toată agitația asta mediatică, nimic nu se schimbă. Cum spuneam, am ajuns într-un univers al absurdului.

Și ajungi să te gândești la un lucru. Dacă trăim într-o lume în care justiția nu mai este imparțială și egalitatea nu se mai aplică, ce te oprește să-ți faci singur dreptate? Ce te oprește să treci peste autoritatea statului și peste lege, atunci când vezi că altul procedează la fel ? Etică, simț civic, moralitate? În ce societate am ajuns să trăim, tind să cred că sunt niște simple noțiuni de dicționar.
Mai Mult

Aviația română la ora F-16

Am si eu o mică nelămurire. Dacă ne-am hotărât să ne modernizăm armata și să cumpărăm avioane, de la americani, de ce naiba a trebuit să dureze atât? Facem abstracție de faptul, că e criză și problemele bugetare și sociale sunt la ordinea zilei, nu acest aspect mă interesează. Mă interesează, de ce a trebuit să plantăm în pământ atâtea Mig-uri 21 și să băgăm în morminte atât de mulți piloți tineri ca să ne dăm seama că chestiile alea nu mai zboară decât în documentarele istorice.

Mig 21, indiferent de toate îmbunătățirile făcute și de toți banii băgați, este un avion depășit. Trebuia schimbat, de cel puțin 10 ani. Plus că, într-un caz real de luptă cu un avion modern sau cel puțin o generație mai nouă, este precum, o luptă dintre o praștie și o pușcă. Acum sincer vorbind, pică un avion, pică două, trei, ai deja câțiva piloți morți, începi să te gândești că ceva e înneregulă cu ele. Până la urmă este o chestie simplă, pe care din câte știu eu, o înveți dealungul vieții, se numește „uzură fizică” și „uzură morală”. Bine, două chestii...


Și ce este trist, este că acest aspect este prezent peste tot în armata, aviația și marina romană. Echipamente și vehicule vechi și ieșite din uz care nu mai fac față cerințelor actuale și care duc la rănirea și moartea unor oameni. Oameni care nu vor decât să-și facă datoria față de țară și sunt buni patroți, dar n-au cu ce.

Și pentru cei care zic, că le-am luat F-16 -urile astea la mâna a două, că sunt uzate, că asta sau pe dincolo... Aveți și voi dreptate acolo, dar de precizat că un F-16 ( chiar eu un avion bun, și amercianii îl mai au în serviciu activ până în 2025) nu este un Mig-21 care trebuia pus de mult în muzeu, nu să fie folosit ca să-și frângă aripile tinerii noștri piloți.
Mai Mult

Arbeit macht frei

Munca te eliberează”. De tot și de toate. Sau mai bine spus, cum noi înșine, inconștient transformăm companiile multinaționale și nu numai, în lagăre de muncă. Căci până la urmă, noi suntem de vină. Noi, deoarece ne-am obișnuit să nu ne asumăm vina, să aruncăm cât putem vina pe alții. Noi, cei care suntem niște simpli sclavi, iar compania, stăpânul care ne mai aruncă câte un os, când se plictisește.

Haideți acum, să fim serioși. E normal pentru o companie sau o firmă se te muncească cât mai mult și să te plătească cât mai puțin. Este o chestie universală. Dar totuși, nu te leagă nimeni acolo, în lanțuri și te pune să dai la vâsle, motivându-te din când în când cu o lovitură de bici. Nu-ți pune nimeni pistolul la tâmplă și te forțează să stai 12-13 ore la locul de muncă. E alegerea ta, inechivocă.

Astfel ajungem să muncim pentru alții mai mult decât pentru noi. Și până la urmă pentru ce? Pentru bani? Apuci să te bucuri de toți banii pe care-i câștigi când petreci între 12 și 15 ore de muncă. Contează cu ceva, că după câțiva ani petrecuți în această forjă ajungi o epavă sau mai rău. Mai contează atunci, câți bani ai?

Pentru afirmare și faimă? Nu cred că îți va ridica nimeni statuie sau vei fi trecut în istoria companiei, dacă muncești până la epuizare. Vei deveni o simplă statistică ca mulți alții. Un simplu soldat. Te consideri altfel decât restul și visezi la o funcție mai mare care, îți va face viața mai ușoară? Fals. Ca tine sunt sute și o funcție mai mare nu implică niciodată mai puțină muncă. Merită oare, să urci până în vârful muntelui precum Sisif ca apoi, să o iei din nou de la capăt?

Pentru un viitor mai bun? La fel și cu banii, mai ai timp să te bucuri de viață când pierzi jumătate de zi la locul de muncă. Mai ai timp de altceva? Viața socială deja devine un lux. La fel și somnul.

Recunosc că, este în natura noastră să nu ne mulțumim cu puțin și întotdeauna,  vom vrea mai mult, dar totuși ce motiv poate fi atât de important încât să muncești precum un ocnaș până la epuizare. Care ar fi acela?
Mai Mult

13 Februarie.... Sâmbătă




Ziua dragostei se apropie. Iar, dacă tot am început să importăm sărbatori comerciale, că până la urmă nu-ți trebuie o zi anume din an pentru a-ți demonstra dragostea și afecțiunea, față de aleasa sau alesul, să vorbim un pic de pe margine, despre femei și dragoste.

Ce pot spune despre femei ?... Multe lucruri. Eu, personal nu mă laud cu liste de cuceriri și relații, dar pot spune că am cunoscut destule femei cât să pot să-mi creez o părere. În lumea mea,( fac aici o mică paranteză și explic că fiecare trăiește în lumea lui, o lume creată pe principiile, concepțiile și valoriile personale, plus doza de instabilitate psihică, mai mult sau mai puțin, după caz.) există două tipuri de femei: femei adevărate și pseudo-femei, sau cum ar spune un prieten, tentative de femei.

Afirm acestea pentru, că în lumea mea cum spuneam mai devreme, o femeie adevărată este femeia care știe și este hotărâtă, știe ce vrea de la propria persoană și ce vrea de la viață. Știe să se pună în valoare și cu bun gust și să fie feminină, indiferent de situație,că este o seară la operă sau că urmărim un film pe canapea. Știe să ne accepte, micile răutăți și micile porniri misogine și știe să fie alături de noi, atunci când suntem proști,neștiutori, penbili, beți și sparți în două. pentru că și noi suntem alături de ele atunci când stau 3 ore să cumpere o pereche de blugi , când ne spun că întârzie 15 minute care se transformă în 60, suntem alături să le explicăm, că ce se petrece sub capota unei mașini nu este magie și există un scop exact, ca 20 de oameni să alerge după o singură minge și multe altele, dar cel mai important suntem alături de ele în acele perioade precise din lună. Și ca notă de final, o femeie știe exact cât trebuie să intervină și să implice în viața și treburile noastre, fără să ne simțim că pierdem puterea, cu toate că ea deține controlul asupra noastră.

Restul le cataloghez la tentative de femei și chiar nu merită acum să dau exemplificări. Și să continuăm... Să vorbim acum despre dragoste sau iubire cum vreți să spuneți. Știți vorba aceea „Dacă n-ai avut niciodată inima frântă, nu ai iubit deloc”. Este cât se poate de adevărată. Cum definesc eu iubirea... sincer nu știu, probabil, dacă ar fi să o definesc ștințific aș avea mai multe argumente, dar așa e foarte greu să o argumentare exactă. Fiecare iubește într-un anume fel și la o anumită intesitate.

Sincer, cred că iubești atunci când persoana în cauză este primul gând atunci când te trezești și ultimul atunci când adormi. Este starea de agitație și tumult psihologic când încerci să faci totul, să fie perfect pentru ea. Este starea de euforie pe care ți-o dă, atunci când sunteți împreună și uiți de toate vrutele și nevrutele și viața este mai frumoasă. Este personalitatea care-ți lipsea și care te completează. Este femeia. Este felul ei de a fi o femeie adevărată care te face să te simți bărbat.

Așa de încheiere, zic, că o zi din an este insignifiată dacă în restul de 364 sau 365, în anii bisecți, nu-i demonstrezi că o iubești. Iubirea nu stă neapărat în fapte și în lucruri importante, iubirea se găsește și în lucrurile mici și minore. Trebuie doar să știi să le pui în valoare.

Iubesc femeia și o respect.... Se știe....
Mai Mult

Colaborări

Arhiva