Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

România mon amour...

Ţineam aceast articol pierdut printre drafturi şi de fiecare dată când mă hotăram să-l scriu, abandonam, cu gândul că nu merită. Acum decid să-l duc la bun sfârşit, dar am din nou îndoieli. Chiar merită? Mai contează, să mai scriu şi eu despre un lucru care nu prea mai contează. Dar totuşi...

Zoso, zicea într-o însemnare, că indiferent, cu bune, cu rele România este ţara noastră. Este locul unde ne-am născut, am crescut şi am îndurat. Merită, ca cel puțin noi să ne păstrăm speranţa că lucrurile se vor schimba și să ne gândim la ce am putea face, ca lucrurile să se schimbe. Unii zic, că nu mai merită. De ce? Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să privim lucrurile din altă perspectivă, să analizăm lucrurile din altă poziţie, să fim doar simpli observatori.

România este o ţară frumoasă, dar pe care mulţi o renegă, mulţi preferă sau doresc să o dea uitării. Dar de ce? Haideţi să ne imaginăm cum ar fi fost altfel. Cum ar fi fost, ca în ţara noastră, înainte să înveţi să citeşti, învăţai cum să mânuieşti un kalaşnikov sau ajungeai, fie un soldat, fie o victimă colaterală într-un război civil în care nu aveai nici un amestec. Cum ar fi fost, dacă în ţara noastră, ai fi plecat la muncă sau la şcoală ştiind, că poate autobuzul sau metroul va sări în aer? Cum ar fi fost, ca în ţara noastră, ţi-ai fi trimis copii la şcoală neştiind dacă va nimerii în calea unui dezaxat înarmat sau în maşina unui pedofil ori în mâinile unui criminal în serie? Cum ar fi fost să ieşi din casă şi să nimereşti într-o răfuială între bande sau mafie şi să ajungi o victimă colaterală, o simplă statistică într-un raport al poliţiei.

Dacă stăm puţin şi analizăm lucrurile, la condiţii de siguranţă stăm, cât de cât bine. Nu zic, că suntem super, dar nici nu trecem prin ce-am scris mai sus Nu avem atentate, armele de foc încă nu sunt la mare acces pe piaţă, războaie sau conflicte armate nu avem. Atunci ce ne-ar face să renegăm acest loc. De ce să fugim? Au trecut aproape 20 de ani de când ne-am câştigat libertatea. Libertate câştigată cu preţul sângelui.

Doar pentru faptul, că nu ne-a oferit totul pe tavă cum am fi dorit? Sau, că nu ne-am îmbogățit peste noapte, cum visam? Sau doar pentru faptul, că unii au mai mult decât alții? Sau, că altul s-a descurcat și tu nu? 

Și aceasta ar fi un lucru care te-ar face să pleci și să-ți renegi țara? Sau este doar răutate? Că, să fim străini în alte ţări, nu vom fi niciodată acceptaţi şi să lăsăm la o parte ipocrizia, cu toţii ştim, că vom fi întotdeauna priviţi ca nişte străini, nişte paria, indiferent de țara în care suntem. Acesta-i adevărul, la fel cum privim și noi străinii din ţară, la fel ne privesc şi cei din ţările în care ne stabilim. Xenofobismul este o molimă fără leac.

Aceasta este România, cu bune, cu rele, cu hoţi, cu corupţie, cu politicieni neinteresaţi de soarta poporului, ci doar soarta lor, cu toate "românismele", este a nostră şi o acceptăm ca atare. Putem să păstrăm speranţa că ceva se va schimba sau putem face noi schimbarea.
Mai Mult

O simplă idee

Azi am reușit să dau o fugă până la fosta mea facultate, să-mi ridic diploma de licenţă. Acum îmi dau seama că a trecut mai mult de un an de când am terminat facultatea. Dar nu aceasta era ideea. Ce m-a surprins, a fost faptul că azi era ultima zi de plată a taxei, pentru master şi cum ne ştim oamenii, românul a venit buluc şi erau nişte cozi la caseriile ASE, pe cel puţin 30-40 de metri. Dar nici acesta nu este ideea, ştim cu toţii cum se comportă românii la cozi şi în termene limită. Erau doar simple constatări.

Ce voiam să zic, era faptul, că era atâta lume adunată doar pentru un singur lucru. Mă minunam, de câtă lume a putut să se încrie la un master plătit. Da, dar nu orice master aţi zice, este un master făcut la ASE. Neinteresant. La o adică, prin ce se deosebeşte un master făcut la ASE cu unul făcut la o universitate particulară. Doar cu numele, doar cu titlul, doar cu renumele.

Eu unul, am făcut 4 ani în ASE, la una dintre cele mai grele facultăţi din toată academia, unde am rezistat şi am terminat-o. Şi vreau să vă spun sincer, mi-a ajuns. Am băgat o groază de bani în buzunarele lor, pe toată durata facultăţii şi de aceea, anul trecut când am terminat facultatea am decis să fac masterul în cadrul unei universități particulare. De ce? Un răspuns foarte simplu. Din cauza banilor. Pentru că nu-mi convenea să dau 1500 de RON, pe un semestru doar ca să scrie pe diploma mea, că a fost emisă de ASE. Aşa, le-am dat mai mult de 5000 de RON în 4 ani. Mai las-o naibii, de treaba.

De aceea m-am decis să fac un master în altă parte. Mult mai convenabil. De exemplu, la Universitatea Dimitirie Cantemir plătesc 250 de euro pe semetru. Faceţi voi calculele şi vedeţi cu cât ieşiţi în câştig. Şi apropo, mai vă zic o chestie interesantă, la masterul meu, mai bine de jumătate din profesori sunt de la ASE. Ce părere aveți?

Dar aţi zice, ce contează banii acum, dai un ban şi stai în faţă. Scrie pe diplomă că ai făcut master la ASE. Cum o să te privească lumea când citește CV-ul tău și scrie acolo, că ai făcut un master la ASE. Ştiţi ceva, sincer nu-i interesează. Pe un angajator bun îl interesează întotdeauna ce ştii să faci şi cât ești de productiv, nu îl intersează câte diplome adunate de tine pot acoperii un perete. Și acum te întrebi pentru ce ne mai chinuim atât? Foarte rar ajungem unde ne-am dorit, doar cu o diplomă. Indiferent dacă are un renume sau nu, instituția pe care ne-a eliberat-o. Dar aceasta este concepţia oamenilor, mergem acolo, că este renumită şi sigur ne va ajuta mai departe, nu contează cât costă., educaţia bună costă. Aşa, o fi?Sincer, eu unul sunt de altă părere.
Mai Mult

Iphone FTW

Conform reprezentantilor Apple adaptoarele prezinta un risc ridicat de soc electric. Compania recomanda, de asemenea, utilizatorilor sa nu le mai foloseasca pana in momentul in care nu vor fi inlocuite. Se pare ca o parte din adaptor se poate rupe si ramane in prinza, avand un risc major de soc.de aici.

După toată isteria cu Iphone-ul, Iphone-ul 3G, acum apar problemele. Se pare, că mai nou să-ţi cumperi şi să foloseşti un Iphone, nu mai este doar un lucru trendy. De  acum, este și un lucru mortal. Ironic nu... Acum sincer, scot jmecheria aia de telefon şi nu pot face un adaptor normal. Adică, trebuiau să facă şi pe snobii şi aici? Un adaptor normal, negru, de juma de kil şi fir de 3 metri strica, dacă faceau. Nu mergea cu stilul Iphone-ului, nu-i aşa?
Mai Mult

Daca e toamnă...

Atunci, e Paul van Dyk. Unul dintre greii muzicii trance revine din nou în România să ne bucure simţurile. De această dată,pe Arenele Romane, pe data de 10 Octombrie deci să nu vă faceţi planuri în aceea zi. Un eveniment marca The mission, mai multe detalii aici.

Mai Mult

Autumn...

Mai Mult

Valori la nivelul gazonului

CAMPANIE. Echipa de fotbal Steaua Bucureşti le va oferi 400 de bilete gratuite liceenilor bucureşteni la meciul de mâine cu Bayern München, din Liga Campionilor...sursa



...are ca obiectiv principal conştientizarea de către tineri a pericolelor la care se expun atunci când recurg la manifestări violente pe stadioane sau în alte locuri publice.

Într-o ţară, în care fotbalul a ajuns aproape o a doua religie, era de aşteptat precum orice religie să înceapă în căutarea de adepți. Și cum toți știm, că cel mai bine începi cu populaţia tânără. Ce pot acești tineri să învăţe pe stadion, altceva în  afară de valori şi principii importante, necesare dezvoltării lor, ca membrii importanți ai societăţii. Nu-i așa?

Vor învăța imporatante lecţii de viaţă, despre mâncatul de seminţe şi băutul de bere la pet. Vor învăța lecţii despre violenţă, atât verbală cât şi fizică, astfel tineretul de azi va ajunge pe stadion şi se va comporta, precum cei deja rezidenţi pe stadioanele române. Şi astfel va memora acest comportament şi la rândul lui, îl va perpetua mai departe. Dar cum se spune " A little childhood trauma builds character"...



Mai Mult

Suntem pe drumul cel bun

Ce ne mai lipsea nouă, ca fumători după poze de groază pe pachete acum avem şi un hot-line pentru fumători. Pentru ce până la urmă? Mi se pare mie sau doar sunt alţi bani cheltuiţi de pomană. Banii noştrii până la urmă. Oricum mesajul este de mare angajament. Te ajutăm? Cu ce?
Mai Mult

Little pleasures of life...


Mai Mult

Teh Google Chrome

Un nou browser, scos de cei de la Google, cu un design draguţ, simplist şi eficient. Are nişte chestii inovative cum ar fi lansarea de procese diferite în taburi şi randează pe Webkit. M-am delectat un pic cu el și pot afirma că este chiar ok. Un posibil înlocuitor, Firefox-ului pe care îl utilizez frecvent.

Acum, ce nu înţeleg eu, ce-i cu toată tevatura asta legată de Google Chrome. Tot internetul vuieşte de recenzii, impresii şi critici. Dacă stăm un pic şi analizăm lucrurile, până la urmă este doar un browser, care face acelaşi funcţii ca toate celelalte browsere de net, doar că le face, ceva mai bine. Nu este "the" browser, nu este software-ul suprem. Este doar un produs nou pe piaţă care nu schimbă nimic. Nu înţeleg, de ce atâta agitaţie fără sens, atâta isterie. Bun e scos de Google, ok, e cool, am ințeles. Gata. Prea multă agitaţie pe marginea unui subiect comun, strică.
Mai Mult

Filozofeli nocturne

Încă o noapte, în care încerc să adorm, dar gândurile mă ţin treaz, cu precădere un anumit gând care s-a fixat în mintea mea precum un bolţ de câteva zile și nu-mi dă pace. Un simplu gând, o simplă întrebare, căreia încerc să-i găsesc o explicație? De ce există acestă atracţie, aproape instinctuală a oamenilor către lucruri, fapte sau persoane  pe care nu le pot avea sau idealuri aproape imposibil de atins. Un fapt, observat la mulţi oameni, chiar şi la propria persoană, un fapt căruia, îi  caut rostul.

De ce ne atrage pe noi, ca oameni mărul care este pe cea mai înaltă creangă mai mult, decât cel de pe o creangă mai joasă sau de pe jos? De ce trebuie să escaladăm cel mai înalt munte sau să coborâm în cel mai adânc abis? E ceva din instinct? Este cumva atingerea idealului, o mulţumire proprie, o răsplată pe măsură? O încercare a subconştientului de a evada din monotonia rutinei şi mediocrităţii? Încercare de a găsi un răspuns la sensul vieţii şi sensului nostru ca oameni?

Şi de ce atunci când ne atrage ceva atât de mult și nu putem ajunge, ne axăm pe ideea de a ajunge la acel lucru, aproape fanatic? Probabil, o fi vreo rămăşită a creierului nostru animalic, o urmă a instinctelor primare: evoluţia şi selecţia naturală sau este doar o simplă deviere de la normal, o dogmă în care ne încredem orbeşte, dar nu o putem înţelege. O expresie a personalităţii noastre sau doar un vis etern?

O problemă pe care încerc să o explorez şi să o explic, o întrebare retorică care îşi caută un răspuns. Şi încă ceva, că era să uit, ce se întâmplă atunci când, ajungi la măr, ajungi în vârful muntelui, îți atingi idealul şi constaţi, că nu este ceea te aşteptai să fie, că de fapt doreai altceva? Ce faci atunci?
Mai Mult