Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

A mobile software review

Sunt un mândru posesor de N73 Music Edition şi spun că sunt foarte mulţumit de ce ştie să facă, de aplicaţiile pe care le suportă, de cameră şi de tot până la urmă. Singura problema care am întâmpinat-o sau mai mult să-i zicem un fix de al meu, playerul audio, nu se aude aşa de tare cum aşa vrea eu. Şi în căutarea player-ului perfect( încă mai caut), am încercat mai multe softuri. Să scriu câteva cuvinte despre ele. Un mini review pentru cei care vor să le încerce.

Ogg player. Un player cu design simplu, puţin cam brut, care suportă principalele formate .mp3, .mp4, .wma, .aac, .wav, .amr şi .mid, cu funcţii simple şi uşor de folosit. funcţiile play-pause, le poți seta pe taste. Opţiunea de ridicare a volumului e de formă. Am încercat de la -24 Decibeli, până la +12 şi n-am observat nici o schimbare. Cum spuneam, este de formă. Playlistul poate fi setat pe albume, titlu, artist, ca la playerul default, dar volumul nu se schimbă deci mergem mai departe.

Lonely Cat Games Jukebox. Cel mai mişto player care l-am văzut dintre toate care le-am încercat. Design frumos interfaţă uşoara și ”user-frendly” plus că, are funcţia de personalizare a interfaţei principale. Equalizer pe 10 benzi care face diferenţa dacă este setat cum trebuie. La fel ca la Ogg recunoaşte principalele formate audio. Citeşte playlisturile făcute de telefon. Plus funcţii de conectare la internet pentru update, album art şi lyrics. Singura problemă este că la fel nu schimbă cât de tare se aude. Se aude la fel ca la default doar că la o calitate mult mai bună. Per ansamblu este un player bun.

X Sounds un player prost, simplu şi făcut cam din topor. Fonturi mari şi centrate prost. Culori setate auirea. O avea el 4 tipuri de skinuri, dar toate sunt praf. Şi este el praf cu totul. Începând cu timpul de încărcare care este destul de mare, >10 secunde. Apoi modul brut de a selecta fişierele pe care vrei să le bagi în listă. Sunt setate la grămadă toate. Şi suntele de apel ale telefonului şi melodiile tale. Equalizer lipsă şi se aude cam prost. La care mai adăugăm o marime destul de mare pentru o aplicaţie de telefon, aproximativ 4 mega. Măcar dacă era calitativ ok. Deci pas şi uninstall.

Alon Mp3 Dictaphone. O aplicaţie dublă, adică are dublă funcție: reportofon şi player audio. Şi îl găsesc destul de bun. Funcţiile de înregistrare nu le-am testat deci nu pot spune nimic despre ele. Să vorbim despre funcţiile audio. Aceleaşi formate audio, setare taste rapide, design frumos, uşor de accesat şi folosit, setare de citit .m3u create pe telefon sau din winamp direct, equalizer pe 3 benzi parametric care ridică cât de cât nivelul la volum dar trebuie setat corect că altfel distorsonează sunetul de-l ia dracii. Singura problemă care am găsit-o este că nu are taste pentru previous şi next. Ori aştepţi să se termine melodia ori îi dai fast forward sau rewind ca la caseta audio. Dintre toate îl găsesc cel mai bun pentru gusturile mele.

Dar încă mai caut un player care să ridice volumul telefonului la aşteptările mele și să aibă funcțiile pe placul meu. Da știu sunt un ciudat, dar dacă ştiţi ceva, nu ezitaţi să-mi spuneţi.
Mai Mult

A little advice

Uite o idee: atunci când, te hotărăşti să pleci la cumpărături şi şti deja ce vrei, nu o să găseşti niciodată acel ceva. Un fapt testat şi dovedit de mine în week-end-ul acesta, când am perindat toate centrele comerciale de la Vitan, Centru, Unirii, până în Militari pentru căutarea unor lucruri deja planificate, o nouă ţinută office, costum, pantofi şi toate accesorile adiacente. Şi cum scriam mai sus, n-am găsit mai nimic sau ceva să-mi placă. Cum am plecat deja prestabilit la ce anume îmi doream am perindat ore întregi, aiurea pentru următoarele: ori nu-mi plăceau, ori nu era stilul meu, ori nu era mărimea care trebuia, ori nu era culoarea pe care vroiam, ori preţul era prea prohibitiv. Să nu mai adaug că m-am umplut de nervi, şi tot nu găseam nimic,plus că trebuia să fac slalom printre trendinezi, emo şi cocalari.

Apropo, există cumva o maşină de clonat sau îi scoate careva la un xerox, că eu sincer am avut impresia, că în Unirii că am întâlnit un emo-kid de vreo 3 ori, numai că mergeam  tot timpul înainte. .Oricum ce este de ţinut minte este atunci când te hotărăşti să porneşti la un "shopping spree" să nu te gândești  dinainte la ce vrei, pur şi simplu să pleci.
Mai Mult

New skin

Am decis că era timpul pentru schimbarea temei, iar după îndelungate căutări am gasit una care se potrivește cel mai bine stilului meu. E relativ simplă, mai am câteva probleme de implementare, în sensul că primesc nişte erori la codul din spate care nu-mi dau seama cum să rezolv, dar le dau eu de cap, până la urmă. Mai am de învâţat câte ce ceva, despre codul de XML de la blogger. Dar per total sunt mulţumit cum arată, mai trebuie să o şlefuiesc un pic. De azi, blogul iese într-un  nou format. Sper să vă placă.
Mai Mult

In the dark

Mai Mult

Religia la timpul modern

În legătura cu acest articol din EVZ şi altul( pe care nu-l mai găsesc) din România Liberă, pe care le-am citit la data respectivă dar am ezitat să scriu pe marginea lor din diferite motive: lipsă de timp, ocupat cu munca sau doar simplă lene, dar am decis să scriu azi.
Prima mea reacţie care am avut-o la acel moment a fost să-mi aduc aminte de acea replică celebră din  Milionari de week-end, faza cu poliţistul de la secţie " Dacă staţi degeaba începeţi să inventaţi idei". A doua reacţia nu a mai fost aşa de comică, a fost una tristă şi indignată la idea, că Biserica Română pune la cale un regim totalitarist, bazat pe o religie fundamentalistă în care, ei vor fi singurul adevăr şi restul consideraţi eretici. Parcă aduce un pic a Inchiziţia Evului Mediu.

Nu consider că este normal, ca într-o ţară care se vrea civilizată, educată, tolerantă, prosperă, să te apuci să scoţi astfel de jene, cu scopul de a îndoctrina copii de la vârste, când încă nu au conştiinţă de sine şi de lumea din jur. Căci, până la urmă religia din şcolile de azi a trecut de la materie de studiu la îndoctrinare pură. Altfel nu poate fi numită. Şi să nu mai vorbim că religia şi biserica devin o afacere, şi ţoţi cred că ştim despre ce vorbesc, nu mai este nevoie să dau exemple şi să arăt cu degetul. Ce vor, sau ce urmăresc transformând creştinismul într-o religie fundamentalistă?

Şi o altă întrebare. De ce religia a devenit o materie obligatorie? De când religia creştin-ortodox este singura, vârâtă cu forţa în minţile copiilor? Unde este liberul arbitru, alegerea, voinţa individuală. De ce? Natura umană simte, să creadă în ceva, să da un sens lucrurilor care nu le poate controla şi înţelege, să considere o existenţă dincolo de lumea fizică şi atunci nu este normal ca fiecare să aibă dreptul de a alege, în ce direcţie se duc, fără teama de a fi stigmatizaţi şi consideraţi eretici. 

Căci până la urmă, acesta este adevărul, toţi ceilalţi care sunt de altă relgie sunt priviţi ca nişte pariah la noi în ţară. Totul din cauza unor oameni care consideră, că trebuie să controleze voinţa altor oameni. O Inchiziţie modernă. Frumos, şi dacă ar fi să analizăm mai bine, ce armă mai bună există decât credinţa? Să privim prezentul, să privim Jihadul islamic şi credinţa extremistă, să privim spre trecut, la Inchiziţie şi cruciadele Evului Mediu.

Uneori mă simt aiurea privind cum, zi de zi noi ca naţiune involuăm. Religia e un lucru liber la alegere, ea nu poate fi introdusă cu forţa, pentru aşa se crede de cuviinţă. Noi suntem creştini, pentru că vrem, mergem la biserică pentru că vrem, sărbătorim zilele religoase pentru că vrem, ne educăm copii în acestă religie pentru că vrem. Nu de altceva. Dar de ce mă tem, este faptul că dacă nu se iau măsuri inteligente şi judecate, generaţia viitoare va urma această religie pentru că aşa scrie,pentru că acela va fi singurul adevăr.
Mai Mult

Despre perfecţionism şi alţi demoni....

Perfecționismul, cred că ar fi cel mai reprezentativ atribut al personalităţii mele, care este totodată, atât o calitate cât şi un defect, sau cel puţin aşa este din perspectiva mea. Sunt o persoană perfecţionistă şi pot spune acest lucru se reflectă în tot ce fac şi în tot ce-mi doresc. Totul trebuie să fie disciplinat, ordonat, calculat şi organizat. Într-un cuvânt totul trebuie să fie, perfect. Reversul medaliei, este că perfecţionismul este și un defect căci, atunci când totul nu este perfect, pe cât îmi doresc, mă simt iritat, plin de nervi, frustrat, învins. Parcă totul din jurul devine un haos, un hazard care nu-l pot controla. Este un sentiment foarte aiurea, vă pot spune. Totuși de ceva vreme încerc să fiu ceva mai tolerant și să accept anumite limite și să accept că până la urmă ” good is good, enough”.

Un alt lucru interesant pe care aș vrea să-l împărtășesc, este faptul că în adolescenţa mea, eram exact inversul persoanei de acum. Eram o persoană dezordonată, fără o ordine bine definită, care nu avea, așa standarde și pretenții. Eram complet opusul. Şi asta îmi place la viaţă, că nu duce lipsă de simţul ironiei.
Mai Mult

O simplă părere

După mine cred că, ar trebui să fie an electoral în fiecare an, nu la patru cum este normal. Dacă ar fi aşa, cu siguranţă am vedea ceva mişcându-se în oraşul acesta. Am vedea străzi curăţate, parcuri curăţate, copaci plantaţi, copaci tăiaţi sau toaletaţi, garduri vopsite, spaţii verzi noi amenjate, gunoaie strânse... Cum vedem pe străzile urbei noastre în aceste prime luni ale anului. Ar fi  ceva.... Ar deveni şi oraşul nostru mai civilizat.
Mai Mult

Internet Addiction

Week-end- ul acesta am fost în totalitate offline, de vineri seara până în seara aceasta. O perioadă de timp în care nu am avut deloc contact, nici măcar pentru un minut cu internetul. Trei  zile. O perioadă de timp care a reprezentat destul de mult pentru mine şi a dovedit cât de "internet-addicted" sunt. Am deschis calculatorul, în această seară şi totul părea atât de diferit. Aveam senzaţia că nu am mai intrat pe net de câteva luni bune. Mă simţeam pierdut şi debusolat şi totodată eram surprins de câte lucruri, s-au întâmplat în trei zile şi cât aveam de recuperat. Mail-uri nedeschise, bloguri şi feed-uri de citit, comentarii de răspuns,torrente apărute, mesaje de trimis, offline-uri de răspuns,etc şi etc. Rutina mea zilnică de a naviga pe net.

Pentru mine o zi fără net se simte ca o săptămână. Mă simt stingher şi fără scop... Hi my name is Panzer, and I'm an addict...
Mai Mult

In line

Nu ştiu dacă aţi observat, dar românul este crescut şi obişnuit cu statul la coadă. Un reflex condiţionat din timpul, când era forţat să stea la o coadă pentru a supravieţui. Şi de atunci până în momentul de faţă, românul s-a învăţat cu statul la coadă.

Şi atunci când  stă la o coadă, o face cu stil. Căci, este un stil perfecţionat de-alungul timpului. Pe mine, în principal la românii care stau la coadă, mă enervează trei lucruri, trei lucruri simple pe care majoritatea le fac şi mă irită la culme. În primul rând, acest reflex pavlovian de stat la coadă, oriunde, oricând la orice oră.  Cum sunt cei care fac coadă în faţa băncii de la ora 8, când băncile deschid la ora 9 sau 9 30 sau cum sunt cei care se strâng în faţa tutror agenţiilor statului: gaze, apă, curent, cablu, etc şi fac cozi imense, cu 1 oră sau 2 înainte de deschidere. Oriunde la noi în ţara, dacă s-ar aşeza doi sau trei oameni într-un rând, imediat s-ar mai strânge încă 10-20. Că aşa ne-am învăţat.

Un alt lucru care mă deranjează este faptul că, la o coadă niciodată n-ai loc. Toţi se înghesuie şi simţi respiraţia celui din spate. Indiferent că stai la un ghişeu la bancă, la Romtelecom, la Mac( a se citi McDonalds), la taraba la cartofi, oriunde. Oameni buni, orice om are un spaţiu personal de minim 30 de cm. Învăţaţi naibii să-l respecţaţi. Nu trebui să te bagi în sufletul meu ca să stai la o coadă, doar mă enervezi. Şi aţi observat că atunci când îţi termini treaba nu ai loc să treci, trebuie să-ţi faci loc cu coate, cu genunchi, cu kalaşnikovul, cu ce se nimereşte, numai ca să treci.

Şi un ultim lucru care este legat de cel precedent este că niciodată n-o să vezi la români o coadă în linie dreaptă. De fapt a vorbit până acum de coadă cam impropriu, când de fapt termenul general ar fi îmbulzeală. La noi o coadă se defineşte printr-o grămadă de oameni care stau din toate direcţiile spre un punct central, în orice aranjare numai  linie dreaptă nu.

E chiar aşa de ciudat să cer un pic de civilizaţie şi bun simţ? Este?
Mai Mult